SECHESTRÁȚIE s. f. 1. sechestrare. 2. necroză a unui os. ♦ ~ pulmonară = malformație congenitală a plămânului prin irigarea anormală a unei părți a acestuia de o arteră din aortă. (< fr. séquestration, lat. sequestratio) Vezi definitia »

a sări din porție expr. (intl.) a-și pierde un drept sau un privilegiu. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

-FORÍE elem. „purtare, comportament, atitudine”. (< fr. -phorie, cf. gr. phorein, a comporta) Vezi definitia »

ENTOMOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor. – Din fr. entomologie, germ. Entomologie. Vezi definitia »