hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51). Vezi definitia »

ȘIRÚȚ, șiruțuri, s. n. Șiruleț. – Din șir + suf. -uț. Vezi definitia »

ZGÂȚ- elem. Rădăcină de natură expresivă care pare să indice ideea de vioiciune sau de mișcare continuă. (onomat., cf. hâț, bâț, fâț) Vezi definitia »

puiulúț, puiulúți, s.m. (reg.) pui mic, puișor. Vezi definitia »

ștolț³ s.n. (reg.) umărul osiei. Vezi definitia »