TÚRLĂ, turle, s. f. 1. Construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului. 2. Construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei. – Din ngr. túrla. Vezi definitia »

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). Vezi definitia »

FUNDUÁRĂ, funduare, adj.f. (Înv.; în sintagma) Carte funduară = carte funciară, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”. Vezi definitia »

SOTEUZĂ Tö'-/ s. f. tigaie cu pereții mai înalți destinată sotării legumelor sau a cărnii. (< fr. sauteuse) Vezi definitia »

ZBICIÚȘCĂ, zbiciúști, s. f. (Banat, Trans.) Biciușcă. (din zbici³ + suf. -ușcă; cf. biciușcă) Vezi definitia »