CONSTITÚȚIE, constituții, s. f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis. Vezi definitia »

RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie) Vezi definitia »

EXPIRÁȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr. expiration, lat. expiratio) Vezi definitia »

AUDIOGRAFÍE s.f. Înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice. [Pron. a-u-di-o-, gen. -iei. / < fr. audiographie]. Vezi definitia »

BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »