INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif. Vezi definitia »

INCITATÍV, -Ă adj. incitant. (< fr. incitatif) Vezi definitia »

ÍPSATIV, ipsative, adj. 1. De sine (> lat. ipse) 2. (concept psihologic) Măsură ipsativă = indică un tip specific de măsurare în care respondenții, compară cele mai potrivite opțiuni, din care aleg una singură, respectiv pe cea cu care se identifică situațional )se mai numește și scala cu opțiuni forțate, închise 3. Comparație ipsativă = folosită de asemenea în testarea standardizată, pentru compararea diferențelor semnificative din scorurile subtestelor. (sursa:www.wikipedia.org) Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Vezi definitia »

ALTERNATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care alternează. ◊ Curent alternativ = curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. [Cf. fr. alternatif]. Vezi definitia »