Definita cuvantului perfectiv
PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu perfectiv
EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif. Vezi definitia »
INTRANSITÍV, -Ă adj. v. intranzitiv. Vezi definitia »
IMPRESÍV, -Ă adj. capabil să producă impresii; impresionant. (< fr. impressif) Vezi definitia »
TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »
CONFEDERATÍV, -Ă adj. Care aparține unei confederații. [< fr. confédératif]. Vezi definitia »