TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui. Vezi definitia »

EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat]. Vezi definitia »

CHIVERNISÍT, -Ă, chivernisiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Care are o situație materială bună; pricopsit, căpătuit; înstărit, îmbogățit. – V. chivernisi. Vezi definitia »

PLUMBUÍT¹ s. n. Plumbuire. – V. plumbui. Vezi definitia »

BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor, care are un os intern de susținere. – Fr. bélemnite (<gr.). Vezi definitia »