HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

isțelénie s.f. (înv.) 1. vindecare, mântuire. 2. îndreptare, reparare. Vezi definitia »

ANTROPOPSIHOLOGÍE s. f. știință care studiază creațiile și tradițiile populare. (< antropo- + psihologie) Vezi definitia »

COLONALGÍE s.f. (Med.) Durere de-a lungul colonului. [Gen. -iei. / < fr. côlonalgie]. Vezi definitia »

COCHETĂRÍE s. f. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie) Vezi definitia »