fără o doagă expr. (d. oameni) nebun, smintit; anormal. Vezi definitia »

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure. Vezi definitia »

DIACLÁZĂ, diaclaze, s. f. Crăpătură formată de-a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaclase. Vezi definitia »

ZBICIÚȘCĂ, zbiciúști, s. f. (Banat, Trans.) Biciușcă. (din zbici³ + suf. -ușcă; cf. biciușcă) Vezi definitia »

VACUÓLĂ s.f. (Biol.) Cavitate din protoplasma celulelor plină cu un gaz sau cu un lichid. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuole, cf. lat. vacuus – gol]. Vezi definitia »