CATÁR, cataruri, s. n. Inflamație acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție abundentă. – Din fr. catarrhe, lat. catarrhus. Vezi definitia »

PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. Vezi definitia »

MONONUCLEÁR, -Ă adj., s.f. (Leucocită) cu un singur nucleu. [Cf. fr. mononucléaire]. Vezi definitia »

ONORÁR¹, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius. Vezi definitia »

VAGONETÁR s.m. Muncitor care lucrează la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare etc. [< vagonet + -ar, după fr. wagonnier]. Vezi definitia »