PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio) Vezi definitia »

CHIMOGRAFÍE s.f. (Fiziol.) Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. [Gen. -iei. / < fr. kymographie]. Vezi definitia »

TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.). Vezi definitia »

HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. --Din fr. hydrométallurgie. Vezi definitia »

OOLOGÍE s.f. Parte a ornitologiei care are ca obiect studiul ouălor de păsări. [Gen. -iei. / < fr. oologie, cf. gr. oon – ou, logos – știință]. Vezi definitia »