chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »

OOGAMÍE s. f. fuziune a unui gamet femel cu unul mascul, din care rezultă oosporul. (< fr. oogamie) Vezi definitia »

DESMOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ligamentelor. (< fr. desmopathie) Vezi definitia »

SPONDILOTOMÍE s. f. osteotomie a coloanei vertebrale. (< engl. spondylotomy) Vezi definitia »

RADIODISTRIBÚȚIE s. f. distribuție publică prin linii de telecomunicații speciale a programelor de radiodifuziune; radioficație. (< fr. radiodistribution) Vezi definitia »