ENEÁDĂ s. f. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ◊ reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. (< fr. ennéade) Vezi definitia »

CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia. Vezi definitia »

cociomeágă, cociomége, s.f. (reg.) casă proastă, cocioabă, coșmelie. Vezi definitia »

strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitișcă. Vezi definitia »

VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura]. Vezi definitia »