POZITRÓNIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă formata dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium. Vezi definitia »

factágiu s.n. (înv.) 1. distribuția scrisorilor și a telegramelor. 2. transportul coletelor și al banilor de la poștă la domiciliu. Vezi definitia »

PLASMÓDIU s. n. 1. masă protoplasmatică cu mai multe nuclee, care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă; gimnoplast (2). 2. hematozoar al paludismului. (< lat. plasmodium) Vezi definitia »

GRÉMIU s. n. Grupă de experți care îndeplinesc anumite sarcini; birou, comisie, comitet; (p. ext.) corp constituit, corporație, asociație. [Cf. germ. Gremium. / după „Brockhaus-Enzyklopädie” și „Wahrig: Deutsches Wörterbuch”]. Vezi definitia »

terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu ‹ negru, suriu ‹ sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță. Vezi definitia »