BECÁR, becari, s. m. Semn muzical care anulează un bemol sau un diez anterior și redă notei tonul natural. – Fr. bécarre. Vezi definitia »

stejár (-ri), s. m. – Gorun (Quercus sessiliflora). – Var. stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. Sl. stežerŭ „băț”, cf. bg. stožar „băț, lemn”, sb., cr. stežer „trunchi” (› steajer), stožer „ax, arbore” etc. (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48). Pentru numele de lemn extins la arbore, cf. sp. palo. Unii s-au gîndit la un dacic *sthagara (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 244) sau la un cuvînt balcanic (Rohlfs, Differenzierung, 55). – Der. stejeriș (var. stejăriș), s. n. (pădure de stejari); stejeriște, s. f. (pădure de stejari). Vezi definitia »

EGALITÁR, -Ă adj. referitor la egalitatea politică; bazat pe egalitate politică. (< fr. égalitaire) Vezi definitia »

DOCÁR s. n. trăsurică ușoară cu două sau patru roți. (< engl., fr. dog-cart) Vezi definitia »

CORNICULÁR s. m. soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. (< lat. cornicularius) Vezi definitia »