SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș. Vezi definitia »

GRĂPÍȘ adv. Dificil, anevoie. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. – Grapă + suf. -iș. Vezi definitia »

CURCĂNÁȘ, curcănași, s. m. Diminutiv al lui curcan. – Curcan + suf. -aș. Vezi definitia »

MUNDIRÁȘ, mindirașe, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui mundir. [Var.: mondiráș s. n.] – Mundir + suf. -aș. Vezi definitia »

URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + suf. -aș. Vezi definitia »