SPICI- elem. „spic”. (< fr. spici-, cf. lat. spica, spicum) Vezi definitia »

caríci (caríciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161. Vezi definitia »

căscâci, căscâciuri, s.n. (înv.) lemnul care oprește mersul morii de vânt. Vezi definitia »

atunci cand se baga ceva in ceva ca sa se faca un copil Vezi definitia »

STÂNGÁCI, -CE, stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci. Vezi definitia »