COMPÓSITUM s.n. Totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. [< fr. compositum]. Vezi definitia »

MÚNDIUM s.n. Puterea și dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soției și copiilor săi în vechiul drept germanic. [Pron. -di-um. / < germ. Mundium]. Vezi definitia »

CVÓRUM s.n. Numărul suficient de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită să adopte o hotărâre. [Pl. -muri. / < fr., lat. quorum]. Vezi definitia »

cum se scrie corect pls Vezi definitia »

TRICLÍNIUM s. n. v. tricliniu. Vezi definitia »