béuță (béuțe), s. f.- Piatră, pietricică de rîu. Sb. bioce „alb, albeață” (DAR). Se folosește în Trans. Vezi definitia »

LEVIZÍTĂ s. f. Substanță toxică cu acțiune vezicantă folosită ca gaz de luptă. – Din fr., engl. lewisite. Vezi definitia »

MẮGURĂ, măguri, s. f. Deal mare izolat (tăiat de ape); p. ext. munte. ♦ Movilă. ♦ Pădure (situată pe un loc înalt). [Var.: (reg.) mắgulă s. f.] – Cf. alb. magulë. Vezi definitia »

sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă). Vezi definitia »

GALVANOCAÚSTICĂ s. f. folosirea curentului galvanic la cauterizarea țesuturilor bolnave. (< germ. Galvanokaustik) Vezi definitia »