Definita cuvantului ceambur
ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ceambur
zméur (zme-ur) s. m., pl. zméuri Vezi definitia »
SAUR1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Pron. sa-ur-. / < fr. sauro-, cf. gr. sauros]. Vezi definitia »
SMÉUR, sméuri, s. m. v. zmeur. (și DLRLC) Vezi definitia »
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). Vezi definitia »
GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur. Vezi definitia »