UTĂLUÍRE s. f. v. utălui. [DAR] Vezi definitia »

EVACUÁRE s. f. 1. acțiunea de a evacua. 2. eliminare a conținutului unui organ sau a unei formații patologice. 3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua) Vezi definitia »

LÚNTRE, luntre, s. f. Ambarcație cu fundul plat și cu prora și pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se așeza) luntre și punte = a încerca pe toate căile și prin toate mijloacele să obțină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [Pl. și: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter). Vezi definitia »

EBLUISÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebluisa; întunecare (momentană) a vederii; orbire. [Pron. -blu-i-. / < ebluisa]. Vezi definitia »

PERFORÁRE, perforări, s. f. Acțiunea de a (se) perfora și rezultatul ei; perforație, perforat¹, perforaj, găurire, străpungere. – V. perfora. Vezi definitia »