Definita cuvantului mușcătură
MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. – Mușca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mușcătură
ANTITROMBOPLASTÍNĂ s. f. inhibitor natural al coagulării sângelui. (< fr. antithromboplastine) Vezi definitia »
cáznă (cázne), s. f. – 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a crește, cînd este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”. Vezi definitia »
șoșoneálă, șoșonéli și șoșonéle, s.f. (reg.) 1. șușoteală. 2. amăgeală; uneltire. Vezi definitia »
IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite]. Vezi definitia »
treabă mică expr. (eufem.) actul de a urina și rezultatul acestuia. Vezi definitia »