EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »

CILÍCIU s.n. Centură sau cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți pentru a se mortifica. [Pron. -ciu. / < fr. cilice, lat. cilicium, cf. gr. kilikion – stofă groasă de Cilicia]. Vezi definitia »

suiulgíu (-íi), s. m. – (Înv.) Fîntînar, puțar. – Var. suingiu. Tc. suyolci (Șeineanu, III, 111). Vezi definitia »

PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim². Vezi definitia »

BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri. Vezi definitia »