ÓRGĂ s.f. 1. Instrument muzical cu claviatură, la care sunetele sunt produse prin trecerea unui curent de aer suflat de niște foale printr-un sistem de tuburi sonore. 2. Orgă geologică = ansamblu de coloane verticale formate în unele roci prin fisurare. [Gen. -ii. / < fr. orgue, cf. it. organo, gr. organon – instrument]. Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ s.f. Chemosinteză. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiosynthèse]. Vezi definitia »

TRICHIÁZĂ s. f. inflamație permanentă a conjunctivei datorită frecării și iritării globului ocular de către genele prea lungi, deviate spre cornee. (< fr., lat. trichiasis) Vezi definitia »

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka. Vezi definitia »

HIDRÓZĂ¹ s. f. transpirație abundentă. (< fr. hidrose) Vezi definitia »