TĂTĂRÓI, tătăroi, s. m. Augmentativ al lui tătar (1). – Tătar + suf. -oi. Vezi definitia »

CONVÓI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; spec. cortegiu. [Pl. și: convoiuri] – Din fr. convoi. Cf. rus. konvoi, it. convoglio. Vezi definitia »

mumói, mumoáie, s.n. (reg.) 1. grămadă de fân. 2. moviliță, hotar între loturi de pământ. Vezi definitia »

VOͲ, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti. Vezi definitia »

vâlvói adj. invar. Vezi definitia »