pocoí², pocoiésc, vb. IV (înv. și reg.) a consuma. Vezi definitia »

coțói, coțói, s.m. (reg.) om mic de statură; puțoi, ghijură. Vezi definitia »

tói (-iuri), s. n. – 1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospăț” (Pușcariu, Lr., 315; cf. Șeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supraviețuiește în Mold. și Trans. de V. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni). Vezi definitia »

HĂLĂÓI, -OÁIE adj. (Reg.; adesea substantivat) Greoi, leneș; stângaci. Vezi definitia »

șiștoi, șiștoaie s. n. (er., obs.) penis. Vezi definitia »