ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. Vezi definitia »

clípcă, clipci, s.f. (reg.) colivie. Vezi definitia »

potégă, potége, s.f. (reg.) legătură (din tei răsucit, frânghie sau fier) ce unește capătul osiei cu crucea carului; lambă. Vezi definitia »

ZIULÍCĂ, ziulíci, s.f. ~ ◊ Expr. Cât e ziulica (și noaptea) de mare = cât ține ziua, un interval de timp mare. Vezi definitia »

BUSCULÁDĂ s.f. (Rar) Înghesuială, învălmășeală. [Pl. -de. / < fr. busculade]. Vezi definitia »