Definita cuvantului permutare
PERMUTÁRE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a permuta; permutație. ♦ Ordin de transferare. 2. (Mat., lingv.; la pl.) Transformare care înlocuiește enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a acelorași elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu permutare
DIZOLVÁRE, dizolvări, s. f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei. – V. dizolva. Vezi definitia »
PREAPRÍNDERE s. f. aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă. (< pre- + aprindere) Vezi definitia »
LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza. Vezi definitia »
EXAGERÁRE s.f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație. [< exagera]. Vezi definitia »
RESPÍNGERE s. f. 1. faptul de a respinge. 2. (fiz.) exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (3). (< respinge) Vezi definitia »