Definita cuvantului persoană
PERSOÁNĂ s.f. 1. Ființă omenească; om; individ, ins. ♦ În persoană = a) personal, însuși; b) în carne și oase. ♦ (Jur.) Persoană fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații; persoană juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, fiind recunoscută ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticală a pronumelui și a conjugării verbelor, care indică pe vorbitor, pe cel căruia i se adresează sau pe cei despre care se vorbește. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu persoană
orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin). Vezi definitia »
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate uriașă și năvalnică. Se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală (REBREANU). – Fr. avalanche. Vezi definitia »
BANDELÉTĂ s. f. 1. bentiță. 2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. (< fr. bandelette) Vezi definitia »
TERPÍNĂ s. f. v. terpin. Vezi definitia »
BUTADIÉNĂ, butadiene, s. f. Hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen în moleculă, care se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -di-e-] – Fr. boutadiène. Vezi definitia »