CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »

AARNE, Antti (1867-1925), folclorist finlandez. Unul dintre întemeietorii metodei istorico-geografice în cercetarea folcloristică („Îndrumări în cercetarea comparativă a basmelor”). Creatorul sistemului internațional de clasificare a poveștilor („Catalogul tipurilor de povești”). Vezi definitia »

FUNCȚIÚNE s. f. v. funcție. Vezi definitia »

CONVULSIÚNE s.f. v. convulsie. Vezi definitia »

PITCHPÍNE s.m. Arbore exotic din familia coniferelor, al cărui lemn dur, de culoare galbenă cu vine roșietice, servește la confecționarea mobilelor de lux și la construirea de nave. [Pron. picipáin. / < engl. pitschpine]. Vezi definitia »