sângerícă s.f. (reg.) 1. numele a trei plante: sinceriță, buruiana-surpăturii, feciorică. 2. sorbestrea. 3. meișor. Vezi definitia »

CUSCÚTĂ, cuscute, s. f. Nume dat mai multor specii de plante parazite care se răsucesc pe tulpinile plantelor-gazdă, din care își extrag hrana; torțel. – Din fr. cuscute. Vezi definitia »

papapúngă s.f. (reg.) plantă mică erbacee, cu rizom cărnos și flori galbene; podbal. Vezi definitia »

țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »

CATAFÍLĂ s. f. frunză redusă, de forma unor solzi, în tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor. (< fr. cataphylle) Vezi definitia »