LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie. Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din fr. aristocratie. Vezi definitia »

GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias. Vezi definitia »

LUXÚRIE s. f. v. luxură. Vezi definitia »

BIOTERAPÍE s. f. Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la ființe vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biothérapie. Vezi definitia »