AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation]. Vezi definitia »

preamáre, preamári, adj. m. (înv.) foarte mare (calitativ). Vezi definitia »

REÎNCARNÁRE s. f. v. reincarnare. Vezi definitia »

DEPĂȘÍRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși]. Vezi definitia »

UMERÍRE s. f. v. UMERI. [DLRM] Vezi definitia »