RÁNĂ, răni, s. f. 1. Ruptură internă sau exterioară a țesutului unei ființe vii, sub acțiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ◊ Expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația. A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute. 2. Fig. Durere morală, suferință, chin sufletesc. – Din sl. rana. Vezi definitia »

COTIERĂ (pl. COTIRE) 1. apărătoare de coate (pentru sportivi care se pot lovi la coate) 2. Mânecă medicinală, elastică pentru zona cotului, având diametru mai mic astfel încât se exercite presiuni usoare asupra zone. Vezi definitia »

chihárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, beșoandră. Vezi definitia »

PREPOZITÚRĂ s.f. 1. Demnitate de prepozit. 2. Funcție de conducere în anumite congregații religioase. [Cf. it. prepositura, lat. praepositura]. Vezi definitia »

fărtăúză, fărtăúze, s.f. (la pl.; reg.) glume proaste, nesărate. Vezi definitia »