Definita cuvantului supunăciune
supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supunăciune
óff-line / óffline (angl.) [pron. óflaĭn] loc. adv. Vezi definitia »
EMIGRAȚIÚNE s.f. v. emigrație. Vezi definitia »
ACLAMAȚIÚNE s.f. v. aclamație. Vezi definitia »
nene s. m. sg. 1. unchi. 2. patron al unei case de toleranță. 3. apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă. Vezi definitia »
PRELEVAȚIÚNE s.f. v. prelevație. Vezi definitia »