Definita cuvantului supunăciune
supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu supunăciune
obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút Vezi definitia »
TRANZACȚIÚNE s. f. tranzacție. Vezi definitia »
ATENȚIÚNE s.f. v. atenție. Vezi definitia »
ATRIBUȚIÚNE s.f. v. atribuție. Vezi definitia »
DEZARTICULAȚIÚNE s.f. v. dezarticulație. Vezi definitia »