sleiálă, sleiéli, s.f. (înv.) 1. (despre grăsimi animale) îngroșare cu aspect specific și gust neplăcut; sleitură. 2. (fig.; despre mijloace materiale) consumare integrală, secătuire. Vezi definitia »

ENTOPLÁSMĂ s. f. partea interioară a protoplasmei celulare. (< germ. Entoplasma) Vezi definitia »

MICÓZĂ¹ s. f. boală la plante și animale provocată de anumite ciuperci parazite. (< fr. mycose, germ. Mikose) Vezi definitia »

FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. Vezi definitia »

BENZÍNĂ (‹ fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p. f. 40-200ºC, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen. Vezi definitia »