Definita cuvantului pilă
PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pilă
PLIMBĂRÍCĂ s. f. (Fam.) Diminutiv al lui plimbare. – Plimbare + suf. -ică. Vezi definitia »
CRUCÉTĂ, crucete, s. f. Platformă mică, semicirculară, din lemn sau din metal, fixată deasupra unei nave, servind la ancorarea arboretului. – Din it. crocetta (după cruce). Vezi definitia »
vámă (vắmi), s. f. – 1. Post de frontieră. – 2. Taxe vamale. – 3. Uium. – 4. În mitologia populară, număr nedeterminat (7 sau 9 sau 12 sau 24 sau 99) de popasuri ale sufletului, după moarte, pentru a putea ajunge în rai. Mag. vám (Lambrior 375; Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98), cf. ngr. βάμμα, sb., rut. vam, slov. vama. – Der. vamal, adj. (de vamă); vameș (var. Trans. vămaș, Bucov. vămariu), s. m. (funcționar la vamă; păzitor al vămilor cerești), din mag. vámos; vămeșie (var. vămășie, înv. vămișie), s. f. (slujba de vameș); vămui, vb. (a percepe taxe vamale; a lua uiumul; a dijmui), din mag. vámolni (Pașca, Dacor., X, 151); vămuială, s. f. (taxe vamale; uium; dijmă); vămășesc, adj. (de vamă sau de vameș). Vezi definitia »
INCÚSĂ adj., s. f. (medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. (< fr. incuse, lat. incusa) Vezi definitia »
chíșcă (chíște), s. f. – 1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679). Vezi definitia »