ARTILERÍSTIC, -Ă adj. de artilerie. (< rus. artileriiskii) Vezi definitia »

TÉRMIC, -Ă I. adj. referitor la căldură; care produce căldură. ♦ centrală ~ă = termocentrală. II. s. f. 1. parte a fizicii aplicate care studiază căldura și legile ei. 2. (met.) curent vertical declanșat prin termoconvecție. (< fr. thermique) Vezi definitia »

DIAFRAGMÁTIC, -Ă adj. Al diafragmei, referitor la diafragmă. [Pron. di-a-. / < fr. diaphragmatique]. Vezi definitia »

AZÓTIC (‹ fr. {i}) Adj. Acid ~ = acid anorganic, oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, puternic agent oxidant; acid nitric; (pop.) apă-tare. La concentrația de 98 la sută aprinde lemnul, hîrtia; distruge țesuturile; se întrebuințează la fabricarea îngrășămintelor, a explozibililor, a fibrelor artificiale, a acidului sulfuric, a coloranților etc. Vezi definitia »

LIÁSIC s.n. (Geol.) Lias. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. li-a-. / < fr. liasique]. Vezi definitia »