ANCORÓT, ancorote, s. n. Ancoră (1) mică folosită la ambarcațiile ușoare. Vezi definitia »

CONTRAFAGÓT s. n. fagot de mai mari dimensiuni și cu sonoritate mai gravă decât fagotul. (< it. contrafagotto) Vezi definitia »

TARÓT s.n. Joc de cărți mai lungi și cu alte figuri decât cele obișnuite, folosit mai ales în cartomanție; taroc. (< fr. tarot) Vezi definitia »

chilót s. m., pl. chilóți Vezi definitia »

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »