Definita cuvantului pinacotecă
PINACOTÉCĂ s.f. Mare colecție de tablouri și de obiecte de artă; clădire unde se păstrează și se expune o astfel de colecție. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, gr. pinakotheke < pinax – tablou, theke – depozit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pinacotecă
CUȘTIRIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtiță, (prin Transilvania) (~ păsării.) Vezi definitia »
hárcotă, hárcote, s.f. (reg., înv.) femeie cu purtare rea. Vezi definitia »
ENARTRÓZĂ s. f. (med.) articulație mobilă. (< fr. énarthrose) Vezi definitia »
DĂSCĂLITÚRĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură. Vezi definitia »
POPREÁLĂ, popreli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Piedică, obstacol în calea unei acțiuni; poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; oprire, interdicție, opreliște. 2. (Pop.) Reținere (provizorie) a cuiva de către o autoritate legală pe timpul unei cercetări penale; închisoare, arest (la domiciliu). ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. – Popri + suf. -eală. Vezi definitia »