HALAGEÁ, halagele, s. f. (Înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Pățanie neplăcută. ◊ Expr. A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua. Vezi definitia »

PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre¹- + vedea (după fr. prévoir). Vezi definitia »

plumâneá, plumânéle, s.f. (reg.) plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori roz; trifoiște. Vezi definitia »

actiunea de a se juca pt a castiga ceva Vezi definitia »

ALẮTUREA adv. v. alături. Vezi definitia »