PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata. Vezi definitia »

PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica]. Vezi definitia »

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. Vezi definitia »

SÂRBOÁICĂ, sârboaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Serbiei sau este originară de acolo – Sârb + suf. -oaică. Vezi definitia »

trégvă, trégve, s.f. (înv.) armistițiu. Vezi definitia »