Definita cuvantului stăruință
STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruință
șéștină, șéștini, s.f. (reg.) coliba strungii în care se mulg oile. Vezi definitia »
șelánă adj. f. (în sintagmă) cireșe șelane = varietate de cireșe mari, gălbui-roșii. Vezi definitia »
DONÁTĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin]. Vezi definitia »
ZOÁVĂ, zoáve, s. f. (Reg.; și în forma zoabă) Scurteică, cațaveică. [var. zoabă s. f.] (din fr. zouave) [def. și DLRLC] Vezi definitia »
văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »