Definita cuvantului stăruitor
STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui+ suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăruitor
MONSENIÓR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore]. Vezi definitia »
NEPRIMITÓR, -OÁRE, neprimitori, -oare, adj. Care nu este primitor, ospitalier; inospitalier. – Ne- + primitor. Vezi definitia »
DESENATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care desenează (ceva); specialist în desen (artistic sau tehnic). (după fr. déssinateur) Vezi definitia »
ginitor, ginitori s. m. 1. lucrător al unui serviciu de filaj. 2. (intl.) denunțător. 3. (intl.) polițist infiltrat sub acoperire în lumea crimei organizate. Vezi definitia »
ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă; proprietar al unei nave. – Fr. armateur (it. armatore). Vezi definitia »