Definita cuvantului stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânire
AUTOCAPTÁRE s.f. Fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape. [După fr. auto-capture]. Vezi definitia »
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi. Vezi definitia »
VASCULARIZÁRE, vascularizări, s. f. Acțiunea de a vasculariza și rezultatul ei. – V. vasculariza. Vezi definitia »
ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, s. f. Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. ♦ (Concr., rar) Adeverință. – V. încredința. Vezi definitia »
PUDOÁRE s. f. sentiment de sfială, de rușine, de jenă, de decență; (p. ext.) curățenie morală, castitate; pudicitate. (< lat. pudor, fr. pudeur) Vezi definitia »