Definita cuvantului stăpânire
STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăpânire
EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta]. Vezi definitia »
STANȚÁRE s. f. v. ștanțare. Vezi definitia »
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe. Vezi definitia »
LISÁRE s.f. Operație de spălare și netezire prin întindere și uscare a unui material textil. [< lisa]. Vezi definitia »
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia unei colectivități sau a unui individ. ◊ Expr. A se bucura la avere = a fi lacom de bogăție. Asta-i toată averea mea = asta-i tot ce posed. ♦ Sumă (foarte) mare de bani. – V. avea. Vezi definitia »