șpronț, șprónțuri, s.n. (reg.) 1. buștean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: șpironț) capăt ieșit al unui butuc. 3. (în forma: ștronț) capătul mai gros al unui buștean. Vezi definitia »

PÂRĂÚȚ s. n. v. pârâuț. Vezi definitia »

a prinde în jbilț expr. (intl.) a aresta, a închide. Vezi definitia »

nouréț, nouréțuri, s.n. (reg.) norișor, noruleț, nourel. Vezi definitia »

JUNCÚȚ, juncuți, s. m. Juncușor. – Junc + suf. -uț. Vezi definitia »