SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat². – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis). Vezi definitia »

priteáșcă s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței sau a trăsurii, de care se leagă ștreangurile hamului. Vezi definitia »

a intra în vinerea seacă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. Vezi definitia »

păpástă s. f., pl. păpaste (păpăști) Vezi definitia »

CATAZÓNĂ, catazone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile celui mai intens metamorfism regional. – Din fr. catazone. Vezi definitia »