DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des² + suf. -iș. Vezi definitia »

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos. Vezi definitia »

CUȘCUȘ s.n. Crupe de grâu, orz sau hrișcă, în formă de bobițe; prin ext. preparatul culinar, tipic nord-african, realizat prin fierberea crupelor (ca un terci), servit cu carne de batal, legume diverse și năut; var. cuscus; tc. kuskus, arabă kuskusu. Vezi definitia »

OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș. Vezi definitia »

abráș (abráșe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”. Vezi definitia »